header image
ACASĂ > BLOG > ...după 13 ani...

...după 13 ani...

Posted by CristinaGazner on September 15, 2012

...cât avem tensiunea?
- 13 cu 8
- atropină! Repede! O pierdem!
... Mi-e somn! Sunt atât de obosită!!! Vreau să dorm....

 

Era o zi de primăvară iernatică şi soarele totuşi voia să învingă gerul şi frigul cumplit. Deşi nu dorea să revină, a venit pe lume...

Se temea să ia piept din nou cu toată lumea rea...era timpul prea devreme...ar fi trebuit să vină peste un deceniu, nu atunci, dar, cum spunea un mare om, timpul nu a mai avut răbdare.

Asta e şi povestea în sine, nicicând timpul ei nu a avut răbdare, viaţa s-a precipitat în evenimente pline de tragedii şi drame mai mult su mai puţin înţelese de către cei din jur...

 

Este ora 03.00.
Un salon de terapie intensivă. A cincea resuscitare. Îşi doreşte să trăiască sau a obosit?

Ciudat...

După amiază era fericită. Mergea la un curs. Era cald, însorit. Avea părul prins într-o coadă împletită din care prinsese un coc superb.
O fracţiune de secundă şi Universul a vrut să o ierte definitiv de chinul numit viaţă, dar ea nu ştia.

A crezut că totul e doar o zgârietură, că e doar o mică lovitură la cap şi o zgârietură pe faţă şi atât.

Era într-o maşină în drum spre spital. A scos o oglindă să se privească în ea. Nu îşi putea vedea un ochi. Era sânge peste tot... Era puţin speriată...inima îi bătea cu putere, se chinuia să îşi tragă sufletul la propriu...

Simţea cum ceva din fiinţa ei se înălţa, simţea cu fiecare respiraţie că nu va mai exista...
-Mergeţi mai repede, mai repede vă rog, petru că nu ştiu cât mai pot să rezist!, le spunea şi la fiecare silabă sângele ţâşnea din ceea ce mai rămăsese să îi fie gură...

Cel care conducea maşina se uita cu groază la ea şi nu putea să priceapă cum acel morman de carne sângerândă din care se mai putea observa doar un ochi şi un colţ de buză mai poate să fie conştient şi să rostească vorbe...

Şoferul beat era disperat de ceea ce avea să i se întâmple, deşi duhnea de la o poştă a băutură, fusese la volan.

- Nu îmi tăiaţi părul, nu vă atingeţi de mine!!!

Striga cât de tare pute, dar nu ştia dacă cineva o putea auzi sau nu...

Mai devreme, sub roţile monstrului de fiare ţipase cât putuse ea de tare, dar cei din jur abia dacă auziseră un oftat vag... Era destul de greu să scoţi un sunet care să poată fi auzot de sub câteva tone de fierăraie...

La câteva săptămâni după eveniment mai avea imprimată pe umărul stâng urma anvelopei monstrului de peste 6 tone, deşi încercaseră cu toate metodele să cureţe acele urme, se cauciucul părea ca un tatuaj morbid, destinat pacă unei aduceri aminte perpetue a acelei după amieze blestemate.

Când în sfârşit a fost sigură că a sosit o rudă a ei, s-a lăsat în mâinile doctorilor şi a intrat în comă. a rezistat doar până când a fost sigură că totul va fi bine.

Avea o dorinţă de viaţă care a speriat un spital întreg, medici şi pacienţi.

La două săptămâni după tragedie, se plimba pe holurile spitalului, deşi nu avea voie să facă asta. Voia să îşi revină.

Nu avea încă voie să se privească în oglindă.

Într-o zi, a fost singură la baie, fără să o vadă nimeni. A nimerit la u grup sanitar cu oglindă.

Era să leşine. Efortul până la baie şi şocul privirii în oglindă erau prea mult. În seara aceea i-au făcut calmante ca să poată dormi.

Peste noapte a reintrat în comă. A trecut dincolo. O aşteptau nişte umbre negre.
Când s-a trezit, era dimineaţă şi medicii îi pansau braţul care rămăsese fără masă musculară aproape în totalitate.

Era soare afară şi cald. Doctorul vorbea cu ea. Anestezistul îi sta în dreapta şi ajusta substanţele pentru anestezie. Era perfect conştientă dar nu simţea nimic.

După câteva ore mânca. Apoi, iarăşi...umbre...

O alergie medicamentoasă a făcut să intre din nou în colaps... Îi recurăţau braţul...

Vorbeau cu ea...plângea, durea ca dracu şi câteva seturi de aşternuturi au fost sfâşiate de-a dreptul pentru că nu vroia să ţipe de durere dar strângea aşternuturile cu toată forţa şi le sfâşia...

Apoi, fluturi mari, imenşi pe tava.

- Mama, deasupra patului meu este un fluture mare şi frumos. Uite mama, uite ce aripi imense albastre are!!! Ce frumos este. Mami este superb, aşa este?

Îi făcuseră morfină ca să nu mai simtă durerea, îi făcuseră calmante ca să uite ce văzuse în oglindă...

Zilele care au urmat, i-a revăzut pe colegii ei... toţi, care cum veneau, rămâneau şocaţi... Ea deja nu mai realiza de ce se uitau oamenii la ea cu ochii ieşiţi din orbite...

Peste 13 ani încă se întreabă de ce a tras cu dinţii de viaţă pe drumul spre spital? De ce nu a lăsat Universul să o ia...

Ce s-a petrecut?

O trecere de pietoni, un autobuz, un semafor verde.

Se pregătea să traverseze, mergea la lecţiile de canto...

Şoferul de RATB, beat, neatent, cu un poliţist în cabină, rădea şi făcea glume, neatent la trecerea de pietoni, neacordând prioritate pietonilor care se angajau în traversare.
A lovit-o puternic, trantind-o la pâmânt cu colţul din dreapta al mastodontului şi apoi a agăţat-o cu roata din faţă dreapta, târând-o pe asfalt preţ de aproxiamtiv 3 metri, până ce a ajuns în staţia de RATB.

Dacă roata mai făcea o singură rotaţie, ar fi trecut peste craniu, strivindu-l definitiv, dar, pentru că lumea i-a sărit inconştientului în faţă ca să îi spună că a călcat un om şi urlând la el să se oprească, roata a rămas "sprijinită" în omoplatul stâng al ei.

Ce ar fi urmat, dacă ar mai fi mers câţiva metri? Roata ar fi trecut peste capul ei, apoi piciorul stâng care a fost prins în axul roţii, s-ar fi înfăşurat pe roată, în sus, după el ar fi urmat braţul stâng şi apoi restul corpul strocit pe caldarâm...

Dar, ceva anume a oprit acest eveniment să îşi urmeze cursul până la final.

Pe foaia de internare apar scrise aşa:

Accident rutier. Politraumatism. Traumatism cranio-cerebral nivel 1.
Contuzie hemoragică nodulară frontal stânga.
Hemoragie subarahnoidiană frontală dreaptă.
Fisură tavan orbital drept.
Fisură parietală anterioară dreapta.
Fractură orbito-sinusală dreapta, hematom sinusal maxilar drept.
Traumatism toracic hemotorax stâng cu fractură coaste C1, C2, C5, C6.
Plagă escoriată umăr şi braţ stâng.
Plagă contuză cu decolare lambou tegumentar 10/5 cm faţă anterior- exterior picior stâng.
Fractură scapulă stângă.
Disjuncţie acromioclaviculară stângă.
Plăgi multiple hemifaţă dreapta.

Doar atât...

Va urma...

 

 

 

Cristine Gassner

Comments:

Leave a Reply



(Your email will not be publicly displayed.)


Captcha Code

Click the image to see another captcha.