header image
ACASĂ > BLOG > BRADUL DEPRESIV

BRADUL DEPRESIV

Posted by CristinaGazner on December 19, 2012

Unii sunt făcuţi să aibă şi alţi nu. Eu fac parte din a doua categorie! Să fim realişti!


M-am uitat la albumele cu fotografii şi m-am scufundat şi mai tare în depresie, deci nu e de folos această tehnică pentru cei care au probleme...
Nu am talent la pictură şi nu am nici unelte de pictură, iar de desenat nu mai am nici un chef, nu mai am chef de fapt de nimic.
Viaţa mi-a dat atatea palme, căci mi-a pierit cheful de viaţă!
Să îmi amintesc că nu sunt singură? Cam greu, când existenţa îmi demonstrează asta zi de zi cu fiece clipă!!! Adică, în afară de familie, nu am pe nimeni căruia să îi pese!!! Am cerut ajutor de mii de ori şi a fost degeaba! Deci am conştientizat clar: I am on my own!!! Adică, sunt singură! Dacă nu mă ajut eu, pe restul îi doare fix in fund de mine şi de nevile mele!
Asta cu declaratul iubirii nu e suficientă dacă cei dragi mor de foame şi tu le spui că ii iubeşti. Adică îi vezi că suferă şi tu nu ai cum să îi ajuţi dar le spui că îi iubeşti. O ştiu, nu e nevoie să le-o spui şi nu îi încălzeşte prea tare când îi doare burta de foame şi corpul din lipsă de meidicamente!!!!
Chestia cu imaginaţia funcţionează doar dacă iei calmante şi antidepresive.
Când te îmbibi cu antidepresive, bei o tărie, faci o baie fierbite şi eventual faci amor, şi pe urmă îţi imaginezi că viaţa e super mişto şi că nu ai nici o grijă...
Da, dar după ce te trezeşti din imagiaţia asta? Dar mâine?????
Dacă nu poţi să suferi copiii, dacă nu ai copii, pică joaca cu un copil!!!
Dacă ai griji abia te poţi concentra să mai gândeşti coerent, darămite să mai şi citeşti!!!
Şi dacă îţi alegi o stea pe cer cu ce te ajută asta??? Îşi aduce pâine pe masă??
Întreb şi eu!
Copil sunt şi nu mai reuşesc să cresc dracului odată, de aia nu mă ia nimeni în serios!!!!
Le-am trimis mesaje acelora pe care îi consideram prieteni, mesaje de urări de sărbători şi din 50 de persoane, doar 10 au răspuns, restul nici măcar "merci" sau "du-te naibii" nu au schiţat!
Deci pe cine să sun? Pe ăia cărora când le-am cerut ajutorul s-au făcut că nu exist???
Viaţa mea e o imensă greşeală, aşa că nu îmi permit să mai greşesc cu nimic. Orice fac, iese greşit mereu!!! Ar trebui să îmi dau voie să mai fac şi ceva bine din când în când, dar să fiu a dracului dacă îmi iese!!!
Le-am cerut ajutorul altora, dar nu mi l-au dat. Cu ce e util că mă las ajutată dacă pe nimeni nu interesează să mă ajute????
Am renunţat şi la ce îmi plăcea, nu numai la ce nu îmi place, iar unele care nu îmi plac trebuie să le suport pentru că nu am de ales!!!
Asta cu promisiunile e complet aiurea... nu fac promisiuni pentru că ştiu că nu dispun de resurse pentru a le îndeplini, deci iacătă, încă ceva adăugat în muntele de depresie....
Plajă tropicală, când afară sunt "-" grade, iar eu am alergie la frig şi urăsc iarna şi faptul că sunt prizonieră într-o ţară în care 8 luni e frig si 4 luni e vară???
Plaja tropicală e ceva ce ŞTIU că nu o să ajung să văd NICIODATĂ în viaţa asta, pentru că nu o să am banii ca să ajung acolo. Să îmi imaginez plaja tropicală, apoi să deschid ochi să văd griul de afară şi să îmi vină să îmi tai gâtul???
Pe bune, ăsta e bradul care să te ajute să îţi dai seama cât de naşpa e viaţa ta şi cât de inutil eşti pe lume!!!!
Da, am privit atentă o floare şi apoi nu s-a petrecut nimic. Am conştientizat frumuseţea şi efemeritatea ei şi mi-a părut rău că nu m-am născut floare, ca să am o viaţă mai scurtă şi mai lipsită de griji!!!!
Oameni buuuuuni!!!!!
Eu NU AM BANI DE PĂINE, NU AM CU CE PLĂTI FACTURILE, ANUL ĂSTA NU O SĂ AM BANI SĂ FAC MASA DE CRĂCIUN ŞI DE AN NOU şi cică să îmi cumpăr ceva ce îmi doresc de mult????
Cu ce???? Să dau spargere la bancă? Să fur? Să dau în cap??? Cum dracu să îmi cumpăr ceva ce îmi doresc de mult, când nu am bani nici să respir?????
A, o să spuneţi că nu ammuncit şi de aia nu am! NU, DACĂ MUNCEAM TOT NU AŞ FI AVUT!!! Pentru că am dorinţe care nu cadrează cu nivelul salarial din ţara asta!!!!
Speranţa... Sper de peste 13 ani că se va îndeplini ceva ce îmi doresc şi cu fiecare an care trece, realizez că sper degeaba. Nu ajută speranţa!!!
Să îi ajut pe alţii....

Iar asta cu ajutatul altora... ajut cât pot, dar pe mine nu mă ajută nimeni şi la un moment dat capeţi aşa, o lehamite din a tot da şi a nu primi nimic niciodată, te simţi cam ca un fraier... E frustrant!
Respiraţia profundă nu ajută decât la digestie şi cam atât :)

Iar aia cu cadoul? Parcă ar fi bradul pentru aia cu conturi barosane în bancă...de unde dracului atâtea cadouri???
Da, iubeşte că oricum e degeaba...
Pe bune! Aţi reuşit să îmi amintiţi cât de naşpa e viaţa!
Mulţumesc!!!!

Comments:

Leave a Reply



(Your email will not be publicly displayed.)


Captcha Code

Click the image to see another captcha.